ne place să credem că cineva ne păzește
ne bucurăm
că intră soarele în căsuțe
e ca un implant de lumină

eu mă iubesc
mă iubesc cel mai mult pe mine
e o dragoste toxică
pentru oglinzi care micșorează imaginea
până la punct

atunci de ce fug
fug ca o pisică sălbatică în inima ta
și punctul mi se pare
o strachină cu lapte călduț

ne e așa de bine
așa de bine
că nu am observat ochiul care
ne țintuiește

ne place să credem că cineva ne păzește
și că acționează ca o contraotravă




(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)