Uneori
îmi trăiesc absența
cu voluptatea
unei altfel de existențe
(unei existențe secrete)

de aceea
poate mă simt
ca și cum aș trăi
împotriva
a ceea ce sînt


de fapt
mi-am dorit
mult prea mult
să trăiesc ne-trăitul
și acum pedeapsă
îmi este uitarea

din cauza ei
nu voi mai putea ajunge
la limita de unde încep
cele
nici moarte/nici vii
ale visului

sau acolo
de unde întorcîndu-se
împotriva ei însăși
veșnicia a devenit
timp
timpul acesta?