peretele era proaspăt vopsit
scrisul de tipar
discret cu linii ferme
și rotunjimea soarelui desprins de mare

un semn al deznădejdii
o ironie suavă lângă butonul liftului
nicio intenție de vandalism
doar un procedeu de supraviețuire urbană

oglinda din cabină
i-a arătat poate o față descompusă
există întotdeauna o speranță
ar fi șoptit

acupunctură în lungul ridului
o mică traumă prin înțepare
leucocitele ar veni să o repare
netezind pielea
aceeași strategie pentru suflet
o zi arsă pe rug
și amintirile cu propolis

becul se stinge de câteva ori
lăsând întunericul să te consume
în el luna ar părea o măsea stricată
afară soarele își depune icrele în umbrele noastre
sus cineva ne prizează visele