N-am scris cuvânt de-o veșnicie parcă
Sonetul zămisli uitat-am tragic
E-o umbră grea în necuprinsul pagic
Și-n van penița meșteșug încearcă.

În pântecul veciei, hemoragic
Stă apa ce-a suit pe Noe-n arcă
Povestea însă cine s-o întoarcă
Și cine-n basm să mai trăiască magic...

Și bisturiul unei ploi tot taie
Potopul nerostirilor e-n hram
Și multe vorbe pe hârtii ratai. E

În spusa scrisă de nimicuri dram
Stam singur, părăsit într-o odaie
Și totuși mai divin ca azi eram.