să nu mai recit cum
dimineața se răstoarnă peste noi
de fiecare dată
azi e vremea litaniei
mâine e vremea litaniei
poimâine la fel
umbrele ni se orânduiesc
în fulguirile luminii care
stă să înceapă

să nu mai recit
prima respirație a zilei
cu ochii întorși încă
înspre
frânturi de vis pulsând sub conștiință
mâna se întinde după perdea
să repeadă
ascunzișurile târzii ale nopții

ziua e încă înfofolită
în noapte
ca de fiecare dată
ca o litanie
niciodată sfârșită