PRIMÃVARA


Lângă salcia
înflorind neștiută –
Calea Lactee
*
Lectură în zori –
de pe carte cu palma
adun polenul
*
Desăvârșindu-și
cu răbdare lucrarea –
coji de ou sub cuib
*
Toți după-o pâine –
nimeni la sărbătoarea
ciocârliilor
*
Azi imposibil
de săpat în livadă –
rutul melcilor
*
De peste umăr –
deodată primul tunet
de primăvară
*
Cad flori de cireș –
în parc bătrâna doamnă
deschide-umbrela
*
Clipa de acum –
a medita în preajma
trandafirului
*
Muzică mută –
înserări cu rapiță
vibrând pe șesuri
*
Nimeni pe stradă
nu-și încheie hainele –
ploaie cu soare
*
Trudind pământul –
ciocârlia deasupra
fără odihnă
*
Nici un cerșetor
de ziua bujorilor –
pace-ntre oameni
*
Seară în verde –
până și lemnul din gard
înmugurește
*
Crepuscul de-april –
tunete în marș negru
tot mai aproape
*
E seară, copii –
într-un snop de rapiță
vă aduc luna
*
Merii în floare –
am totul de-nainte
pe masa goală
*
Rama ferestrei –
amurg pictat în parfum
de liliac alb
*
Cea dintâi noapte –
mireasa izgonește
crinii din casă
*
Doar o secundă
țânțarul la ureche –
nimic și totuși
*
Uneori noaptea
smuls din meditație –
sodom de broaște
*
Sat părăginit –
prin geamuri luminează
măceși în floare
*
Stele absente –
cu fală intră-n oraș
un fluture alb
*
Stinge lumina –
sub fereastră bujorul
tocmai se-aprinde
*
Lungul cărării –
câte-o șopârlă-n fugă
numai de-a latul
*
Fără iluzii –
dintre cireșe aleg
pe cele-amare

VARA

Nopți nedormite
de răul greierilor –
viața la țară
*
Miros de iarbă –
singurul sunet în zori
deasupra stepei
*
Descălțându-se
cu un picior pe altul –
zintâi de vară
*
O dată pe an –
un munte împrejurul
străchinii cu fragi
*
Ascuțind coasa –
răcoare din adâncul
rădăcinilor
*
Drum cu rochița
rândunicii în floare –
ocolesc prin șanț
*
Larvă de cariu –
caligrafia în lemn
a maestrului
*
Moșii de vară –
cu oale pentru nimeni
umblă babele
*
Pescăruș în zbor –
dintr-o dată răcoarea
unui evantai
*
La semețul pisc
renunțând și-ngenunchind –
o floare-de-colÈ›
*
Vechi dureri în mâini –
sapa răscolind primul
cuib de cartofi noi
*
Zi fără sfârșit –
topindu-se în aur
un secerător
*
Deodată zărind
macii pe zidul străvechi –
restu-i tăcere
*
Geometrie
în spațiu după cosit -
căpițe de fân
*
Seară în tihnă –
aud căzând polenul
pe floarea cepei
*
Murind cantorul –
țârâitul în orgă
al greierului
*
Soare în apus –
și albinele căzând
la datorie
*
Seară cu dansuri
și moarte în lumină –
efemeride
*
După pescuit –
trei undițe și-un singur
nufăr în plasă
*
ÃŽn clinchetele
cuburilor de gheață –
seară de vară
*
Încă o noapte -
un hoț de iarbă ducând
în spate luna
*
Foamete în sat –
câinii sorbind cu ochii
Calea Lactee
*
Zborul de noapte –
fulgeră în alb pieptul
rândunelelor
*
Numai această
măsură a secetei –
găuri în pâine
*
Nopți fără greieri –
ceva i se întâmplă
universului

TOAMNA

Deseori nimeni
ori ceața împing poarta –
drum spre nicăieri
*
Numai de partea
cealaltă a gardului –
livadă pe rod
*
Foame de-amiază –
îngenunchează în cerc
culegătorii
*
Deodată stolul
de grauri se ridică –
pete în soare
*
Nici un prieten –
bocancii rupți în prima
ploaie de toamnă
*
Copii împrejur –
basmul vânzătorului
de pești aurii
*
Odihnă-n iarbă –
încă frige pușca
de vânătoare
*
Prizonieră –
o floare fără nume
în gardul de spini
*
Vânt dinspre mare –
ultima frunză de plop
fisurând luna
*
La cules cartofi –
de șapte zile și nopți
în alt mileniu
*
Măceșe roșii –
luna în amurg stingând
lampioanele
*
Dându-mi gutuia –
întâi o învelește
în ziarul "Timpul"
*
ÃŽn ridurile
bătrânului marinar –
furtuni de toamnă
*
Soare-n scăzământ –
din larice curg frunze
ori ace de ceas?
*
Ridicând ochii –
de lună se lovește
cârdul de cocori
*
Strugurii furați –
întotdeauna vina
sperietoarei
*
Singură ploaia
căzând pe-o crizantemă –
ce-o mai fi mâine?
*
Noapte în zloată –
o fereastră-albindu-se
de prea-ntuneric
*
Luna întreagă –
sub creangă un măr umbrit
pe jumătate
*
Orion pe cer –
deja uzată pânza
păianjenului
*
Burnița nopții –
cu-amandouă mâinile
strâng haina la piept
*
Mare-n furtună –
liniște-n cimitirul
marinarilor
*
Căzând frunzele –
în salcie numărul
stelelor crește
*
Lună în declin –
tot mai prelungă umbra
crizantemelor
*
Muncă de-o noapte –
pescarii trăgând la mal
bărcile goale

IARNA și ANUL NOU

Zorii cu prima
floare de gheață în geam –
nu-i găsesc nume
*
Pe vechi mormântul
poetului nici un vers –
pustiu de iarnă
*
Noapte și viscol –
prin porțile vraiște
năvălind nimeni
*
Prima ninsoare –
toporul despicând-o
cu tăișu-n sus
*
Îmbrăcând haina
dau numai de ruptură –
furtuni de iarnă
*
Amiază goală –
nămeți ondulându-se
domol pe nimic
*
Gară în viscol –
privind îngrijorarea
călătorilor
*
Seară de iarnă –
umbra sperietorii
căzând peste sat
*
Ceainic în clocot –
sărbătoarea focului
pe așchii de brad
*
Crivățul nopții –
acasă ferestrele
toate în floare
*
Muzica sorții –
de aseară crivățul
scrâșnindu-mi la geam
*
Luna-acestei nopți –
pe zăpadă umbra mea
devenind albă
*
Poeții clasici –
pe vremea lor nămeții
până la streșini
*
Noapte fără somn –
viforniță-n vuietul
văgăunilor
*
La țârâitul
în soba înghețată –
cum aprind focul?
*
Frigul de astăzi -
cascada luând formă
de catedrală
*
Bufniturile
butucilor în flăcări –
pace de iarnă
*
Într-un ciob străvechi –
încolțitul grâului
dezghețând geamul
*
Oraș degerând –
un ghiocel în palma
cerșetorului
*
Făurar negru –
fac tabără în salcâmi
cuiburi de cioară
*
Viforul de-acum –
la fereastră maestrul
pictează cu alb
*
Spărgând poleiul –
grădinarul vopsește
un ciot cu verde
*
Þurțure căzând
și-n cer zborul aștrilor –
aceeași cale
*
Crivățul nopții –
răzmeriță predicând
pace în pustiu
*
Moșii de iarnă –
vântul unduind puful
mâțișorilor
*
Calendar în cui –
trei sute șaizeci și cinci
de anotimpuri