Să crești fără de griji și de nevoi
Să fi ca o lumină-n ochii lor
Și să-i vezi cum se bucură-amândoi
Că au și ei la casă un fecior

Să fi doar alintat cu vorbe dulci
Și ocrotit cu gesturi de tandrețe
Să zburzi în voie prin păduri și lunci
Și să-i vezi cum se-ntrec să te răsfețe

Și pe măsura-n care anii trec
Să-i vezi cum se fălesc la toți cu tine
Și-n hărnicie viața și-o petrec
Doar pentru ca să-ți fie mereu bine

Iar tu să mergi senin pe drumul tău
Știind că ei veghează și te-nvață
Ca să pricepi ce-i bine și ce-i rău
Și să-ți alegi o cale dreaptă-n viață

Și când deodată soarta nemiloasă
Te lasă fără ei ,luându-i pe rând ,
Atunci dispare dorul tău de-acasă
Și rămâi doar cu inima plângând

Și-atunci te simți cel mai nenorocit
Deși ai toată viața înainte
Că nu mai sunt cei care te-au iubit
Să te îmbărbăteze , să te-alinte .

Apoi încet , încet te resemnezi
Și-ți cauți drumul care-ți e sortit
Fără să uiți nicicând să-i venerezi
Pe-acei ce toată viața te-au iubit