Sună frumos cântecul tău la fereastră.
Ce neobișnuit e surâsul văzut în oglindă
când întunericul își picură clipele
din streașina norilor pe copaci
ori zboară câte o pasăre,
cu frângeri de teamă în aripi.

Prin tine aud cum respiră depărtările
neliniștea furtunii.
Mistică îți arcuiești pieptul
insinuare de contur,
căzut din lumina defrișată a lămpii
pe patul de brocart vișiniu.

Îngerii-ți pregătesc somnul
lăsând în umbră
apăsătoarele gânduri
cu un psalm.