Într-o bună zi cu soare, caldă,
Odihnindu-se pe-o laiță
Mama - calmă - scoase dintr-o pungă
O pâinică.

Ne-a chemat la ea pe toți copiii,
A-mpărțit-o-n bucățele
Și ne-a dat-o-n loc de turtă-dulce
Ca desert.

Ori de câte ori un colț de pâine
Îl primeam s-astâmpăr foamea,
Mama mă-nvăța să spun în grabă:
Mulțumesc!

Tot așa-mi dăduse tata sfaturi:
Celor ce îți fac vreun bine,
Celor ce te-ajută-n grea-ncercare,
Mulțumește!

Mamă, tată - numai vouă datorez
Mulțumesc*ul... sincer cel mai mare,
Sigur, baze-ați fost în viața mea „trapez”,
Bunii sfetnici în grea încercare.