așa suntem noi
, mereu în contratimp
tu
vezi măreție acolo unde
eu percep proza
icul
          iar
               dacă
am nevoie de dramatism
tu dorești rostogoliri
fără complicații
,
când accelerez
sub cabluri electrice
să ridic vrăbiile în aer,
               zbaterea
          lor îți
pare fulg
uire metalică
printre coarnele cerbului
mie
, o mie de lame îmi rico
șează în frunte