de dimineață îmi întind oasele în formă de femeie cuminte
apoi cu limba despicată în două îmi iau solzii la șlefuit
toc draci pe-o bucată de lemn
storc, scutur și usuc îngerii din fața de pernă
mi-aud copiii crescînd
scuip și frec argint
din ochi reașez florile în tapet
strîng bucătăria-ntre coapse
apoi mă dau jos
și pun capacul la muștar

mirosul de pat gol și periuță de dinți lipsă persistă
în
păr, batiste, andrele, pori, ciorapi
în
secundele dintre bigudiuri
în
pleznetul din buze de pahar
în
foșnetul paginii
în
fine

cică între capulets și montagues
nu se mai poate face chiar nimic
arunc pumnalul
și mă spăl pe mîini
în mine fîlfiie ceva cu artera ruptă