noiembrie a trecut
ploile mi-au scris epistola din urmă
acum sunt singur
ca un gând resemnat
într-o nesfârșită stare de veghe

destinul îmi bate la ușă în troiene
cu brațele rezemate de marginea ferestrei
aștept un semn de la tine
așa cum natura așteaptă
dezghețul

aripi de înger cad fărimițate
de paznicii cerului