Prințul Nevăzduhului a privit uimit
Carul Mare suspendat pe cer
- izolat în hăul nocturn -
printre stelele-n tremur.

În ape luna-n reflexie
- dând tenta de culoare nopții -
alungită ca o hidră
îndrăgostită.

Plesnetul ploii ca de capsă
- în aerul septic vibrant -
din simplă cupiditate
ne prefăcea dornici de viață.