Cerul, ca o pieptănătură de negresă
variolele verii
trec peste vestea că nu voi lua concendiu
ca peste o punte șubredă
în fond eu sunt făcut din mătănii
și-mi place să stau
între degetele incertitudinii
ah, m-aÈ™ duce la alt anahoret, zice anahoretul
m-aș duce la un alt șarpe, zice șarpele
dar poate sunt singurul anahoret, zice anahoretul
trupul meu fără picioare și fără mâini
gura mea fără de grai
nu-mi sunt folositoare în orașele mari zice șarpele
și se încolăci deasupra pietrei
în fond setea de apă a mării e veșnică
în fond nu mă oprește nimeni
să macin aceste grăunțe de zmeură.