peste dalele de vopsea ale zebrei
cu pasul nesigur
un bătrân
de undeva se-aude o ambulanță grăbită
ce nu mai ajunge

un câine latră
pe scoarța de frig și asfalt
a singurătate

printre goluri de vânt și sunete
tăcerea-i copioasă ca o fărădelege

crengi negre și goale
lovesc cerul sub golul de sticlă al lunii
doar gheață și mâzgă reflectă
luciul de sus

trec măcinând peste
pași sute
și nimic nu lasă să se întrevadă-un
sfârșit

iar tu stai despletită și privești
peste zid

să-mi scrii
peste toate mai sunt lucruri nespuse