ning
îmi simt oasele mai subțiri
și senzația că cineva le pilește
pentru a-mi da forma asta de nălucă

se-aude toaca șuierând la trecerea prafului
un șal de stele înfășurat în goană
fulgii pleacă din mine
către oameni
nedumeriți

mă topesc în lumina unui
copil cu obrajii de aspic
lăcrimează
când trec

(3 ian. 2011)