Sunt revoluționari și-au făcut revoluție;
Cucerirea puterii, păstrarea puterii.
Au schimbat toate: ale pământului
Și-ale mașinilor - au fost puse-ntr-alte
Deprinderi. E bine, e rău, nu putem
Să cunoaștem. Dar viețile oamenilor,
Se ivesc, ajung în deplină formă a tuturor
Bucuriilor și dezamăgirii,
În datinile și-mprejurările ce le-au conceput
Revoluționarii-n putere.

Unii - inspirați devin din viață, alții
Deloc inspirați. Cei puțini, de-al cărora
Cuvânt, țin viețile celor mulți sunt și ei
Artizani. Poeți de duzină sau unici
Dătători de direcții. Mari stiliști ai politicii
Și strategiei în idei și-n fapte.

Eu nu-i judec în nici-un fel. Comentez
Înfăptuirile. Platon suferă destul în Republica
Lui. Istoria nu-o nimic precum se zice că va fi,
Nici nu-i ceea ce-ar fi fost să fie de era
Cutare și nu era cutare fapt sau om;
Istoria-i ceea ce vrea ea să fie. Cum aș putea
Eu să le spun c-ar fi fost mai bună lucrarea
Alta și nu asta în care trăim și ne zbatem -
Să fim, să confirmăm teoria, să dăm ființă
Unei teze care n-are alt drept, decât
Al puterii ce i-o dau cei mai mulți.

Clarvăzător în fapte și-n legile vieții
Ziditor de uzine și magistrale,
Mișcând utilajele și mașinile cele mai noi,
Stăpânind subtilitățile și profunzimile
Vizionare-ale tehnicii - poate să fie!
Dar în poezia lui pot să bată clopotele, harpe vechi
Și tot felul de instrumente dogite.

Poezie revoluționară fac, eu, carele sunt
Cel mai nepriceput în practica revoluției.
Tehnică poetică pe măsura realității și-a
Viitorului, eu invente, eu aplic. Eu,
Carele sunt mult supărat și dat la o parte;

Arta poetică se deprinde să fie uitată
Poezia este-ntotdeauna altceva
Decât se învață a fi îndeobște -
Poezia-i ca istoria. Istoria-i ca poezia.
Nu există modele de urmat.