Fluturii îi țin în stomac. Cât sunt vii.
Mă port frumos cu ei. Îi hrănesc
în fiecare zi cu lacrimi, durere, dorință și dor —
de preferat ale altora —
și îi întrețin constant cu gemete și respirații sacadate,
apoi ii las liberi.

Mereu se întorc cuminți în stomacul meu
pentru un ultim dans, pregătindu-se pentru eternizare —
ei știu că locul lor e într-o cutie admirată
doar de excentrici. Ca mine.

Tu știi care e locul tău?