Trăiesc la ceasul ăsta un timp topit de aur
Cu bere, mierie, în cupe de Granzquel,
Ce face să-ți plutească simțirea ca un plaur
Cu viziuni și păsări ce cuibăresc prin el...

Ținând în palma strânsă efervescenta sondă,
Mimez groteasca mutră a unui fals Rotschield,
Trăgând cu pasiune dintr-o țigară blondă,
Marcată cu coroană și stemă ”Chesterfield”!...

Dar, ca un viu ”remember”, în coșul de nuiele
Stau vârfuite chifle de aur, în morman,
Împrospătându-i parcă și-acum privirii mele
Imagini largi cu holde foșnind prin Bărăgan...

Bune-s țigările-astea și daurita bere
- Stupefiante blonde, nemțești și englezești! -
Dar știu că pâinea asta, de-aici, mi-a dat putere
Și m-a-ntremat să birui, răzbind spre anii-acești!

Poți să te crezi un conte, or lord, or ștab de vază
Și poți pe-un frac să-ți lepezi sumanul, vechiul brâu,
Dar ochiul tău, de-a pururi, înlăcrimat de-o rază
Va tremura-n lumină ca strămoșescul grâu!

17. IV. 1960