aș dori să-i ating ideile care mai privesc
la ceas, la cerc, la plecări cu mașina
trecerea asta de pietoni.
îmi șterge parbrizul
nu stau pe gânduri și plătesc
să zâmbesc și să salut.
deschid portofelul maro din piele
pentru că trebuie să mă achit
corect și rapid din punctul de vedere civic.

îmi închid geamul cu un deget arătător
pur și simplu
cu pornire și nonviolență
afișate pe site, ori tipăritură
spiritul civic
concepe în stil personal
cu creionul rămas fără vârf
o lipsă momentană
rămasă în folderul de când eram elev
în esență, sunt cam la fel.
un poet reținut când scriu un poem
cu răsuflarea tăiată
ca un fruct balansând
între floare și rod

unic adult se ridică încă o dată
la 58 de scorpioni
uimit de rezistență
când pune ceasul să sune
la ora cearcănului de serviciu

în tâmpla dreaptă i se comandă cu nasul pe sus
(mai ceva ca în epoca de piatră)
să cioplească în orb, cu o daltă
mută
chipul aproapelui fără nicio speranță.