Superbă iarnă, Soare și ger,
Zăpada scîrțîie imaculată,
Și caii focoși cu poctoave de fier,
Aleargă sub pădurea fără de pată,

Și cîinii se aleargă de parcă se bat,
Se trîntesc și iar se ridică voioși,
Îi vad prin fereastra de lîngă pat,
Și blana zburlită și colții sticloși.

Pe drum trece lumea grăbită,
ÃŽn cojoace de oaie cu guler de jder,
Și aburi țîșnesc sub broboada scrobită,
A unei băbute ce umblă prin ger.

Larma copiilor se aude departe,
Coboară cu sănii și doage de lemn,
Așteptînd-ui să treacă citesc dintr-o carte,
Da-i zăresc pe o culme și pun cărții un semn.

Cum să mori în asemenea zi minunată,
Cu atîtea minuni împrejur,
Chiar de-i ger ,chiar de-i greu cîteodată,
Voi trăi iarna asta ...vă jur !