Tu cea care aprinzi așa ușor,
Atîtea focuri, atîtea pasiuni,
Tu cea plină de viață și umor,
Mă duci ușor spre casa de nebuni.

Speranța dată ieri, azi nu mai este,
Sărutul pătimaș a dispărut,
De patru ani mă ții într-o poveste,
Care nici pînă azi n-a început.

Știu că ești frumoasă și iubită,
Dar hotărăște-te că mă omori,
Spune-mi tot ce te-ar face fericită,
Nu pot trăi văzînd că mă ignori.

Eu cred că tocmai asta ție-ți place,
Tu agreezi doar drumul spre iubire,
Cei insistenți vrei să te lase-n pace,
Să nu guști iar din vre-o dezamăgire.

Mai mult curaj nu ți-ar strica iubire,
Să fii prudentă da; dar nu fricoasă,
Nu e prea lung drumul spre fericire,
Doar viața e prea scurtă dar frumoasă.