Ploua.
Pe albastrul cer senin,
un singur nor
ne acoperea.
Plîngea,
și lăcrima sfios.
Mîhnit pe tot ce aveam în gînd,
ma-nțelegea.
Dar cum să mă ajute?
Cu simple lacrimi ude,
ma uda.
Apoi,
Cînd am deschis umbrela,
Surprins și eu și ea de gest,
Ne-am părăsit fără o vorbă,
Privind la soare lung, intens.
Apoi...