Te privesc în ceața,
Existenței tale,
Ce te înconjoară,
Cu desișu-i mut.

Retrăiesc momentul,
Cînd rupeam petale,
Și m-apropii singur,
De acel trecut.

Te ai retras ca dama,
Ce salvează matul,
Prelungindu-ți viața,
Mai pierzi un nebun.

Dar nu moare singur,
Ce-ți așterne patul,
Căci mai ai un rege,
Doi pioni și un turn.

Te-ai gîndit vreodată,
C-ai făcut greșeala,
Deschizînd cu caii,
Și un pion rănit ?

Acum cauți zadarnic ,
Să găsești morala.
Viața ta-i remiză,
Totul sa sfîrșit.