Mă întristez să mai privesc în jur,
Atâta suferință și prostie,
Atâta faimă și fățărnicie,
Nu pot – și nu mai vreau – să-ndur

Jigniri… Ah, dar mă paște-ncet un gând, –
Când legea spune clar de libertatea
Gândirii, conștiinței (deci dreptatea),
Deși, firește,-i doar un rând

Din Constituția care e scrisă –
Cu-n scop: de-a garanta integritatea
Nu doar persoanei cât și demnitatea.

Ce jalnic, uite-acum îmi pică-o fisă!
Nu tot ce-i drept e și moral! Un zar
S-arunc, chiar măsluit, ar fi-n zadar...