ca tăvălugul scăpat din inerție
abundă slove în fiecare zi
tâlcuri țesute cu anticipație
cărări din drum și ce va fi

un amalgam de presupuneri
ne strânge pieptul în corset
pâlpâie viața în constrângeri
pretins șuvoiul din letopiseț

rămân în urmă semne neștiute
iar nerostirile le-adun în gând
se scurg în prunduri dispărute

în unduiri retrase așteptând
pe un liman îmi trec piciorul
călcând cu pasul viitorul


3 februarie 2011