Feresc...

feresc câteva clipe
să iau în brațe altele,
nu, nu sunt risipe
așa îmi nasc eu faptele...

mulg din lumină pudra
răcorii ce mă-mbracă,
vorbesc cu luna, mândra
ce-i tot... tot mai săracă!

feresc din cale-mi stropii
ca pietrele de moară,
hrănind veșted gura gropii
ce-ncepe să mă doară!

sorb din adâncul nopții
doi cerbi fără de coarne
care-au pierdut pariul sorții
și-ncep venin să-mi toarne!

feresc fântânile cu suflet,
răbdarea o respir...
primesc din lună un colet:
atât mai pot: ca s-o admir...