Cât am crezut că aș putea să trec
Peste îndepartarea noastră oarbă,
Sunt melci ce marea vor mereu s-o soarbă
Deși, în propriul simț al lor se-nnec.

Întinde mâna, să îți simt aripa,
Cum încălzește veșted tâmpla gri,
Mă vezi, sau nu mă vezi, nimic n-ar fi
De n-ai atinge ochiul meu cu clipa.