Într-o cîrciumă murdară,
Stă la masa amărît,
Și privind pe geam afară,
Un bătrîn posomorît.

Are o sticlă plină-n față,
Din ea însă n-a gustat,
Doar privește pe fereastră,
Singur, trist ,îngîndurat.

Un om, un destin, o viață,
Stă la masă ca uitat,
Cu privirea lui de gheață,
Spre amurgu-ndepărtat.

O avea copii, nepoți?
O avea pe cineva?
Acum e uitat de toți,
Și de moarte s-ar părea.