Pe fereastră pasărea a zburat,
coloratele-i pene au pavoazat pervazul;
numai moțul negru îl mai purta întreg pe cap.
Striga: „Vreau să mă zdrobesc, să scap!
De ce e aici atât de cald? De ce nu e frig?
De ce nu stau grăunțele risipite pe jos?
De ce trebuie din blid să le ridic?
De ce numai tu să mă iubești?
De ce numai pe tine sa te iubesc eu?
De ce să nu m-aplaude lumea-ntreagă când mă despoi
Și mă tăvălesc, dacă vreau, și-n noroi?”
„O, nu te lăuda atât”, i-am spus, „nu te mai lăuda,
nu te crede nici o părticică din inima mea.”