mă dureau privirile
uitate pe mine
când recitau
tulburătoarea metaforă a vieții

cândva
buzele sfârșeau printr-un cuvânt
rostit în fața ofițerului
de stare civilă

o lume
ca și croitoresele de modă veche
retușau
nimicul rămas

undeva
departe înspre voi
rosteau aduceri aminte
într-o odaie doi prieteni

acolo
Nemesis
mereu aici
noi.