Cand alergi prin viata dezbracat de suflet,
iarna, iti tremura pustiul din tine
pe campiile troienite ale singuratatii,
pana ajungi sa nu mai crezi in vise.

Si atunci, pui gandul pe condei
si in minte desenezi o lume doar a ta,
in care iti regasesti sufletul
si iei viata de la capat fericit…
daca poti.

Daca nu, mai devreme sau mai tarziu
te arunci de la vreun balcon,
iei o doza letala de barbiturice,
sau iti iei brevetul de inventator…
inventezi o moarte noua,
frustrat ca n-ai putut sa-ti reinventezi viata.