Oricând Te-am căutat, mi-ai fost aproape,
Cu brațul Tău mi-ai sprijinit avântul,
Pe umeri m-ai purtat spre mai departe
Când îmi slăbea în încercări, cuvântul;

Aleasă clipă regăseam cu Tine
aproape-n orice seri de rugăciune,
Când genuncherea lacrimei puține
În colț de suflet sta să se adune,

Și-oricât de singur privegheam Altarul,
Din slove sfinte împletind cunună,
Aripa Îți lăsai să-mi ștearg-amarul
Cum vântul șterge colbul ce se-adună,

Poteci de regăsire, nesperate,
Mi-ai luminat cu-a razei strălucire,
Spre alt Damasc când mă-ndreptam în noapte,
M-ai vindecat de greaua mea orbire;

Și când cârteam de setea după Tine
uitând de sfânta Ta apropiere,
Mi-ai revărsat din piatră, ape line,
Să-mi stâmperi necredința, cu putere,

Atunci când orb Te căutam pe cale,
Din răsputeri luptându-mă cu vântul,
Târziu am înțeles că-n alergare
nu eram singur. Îmi erai Cuvântul!...