1.

v înnopteanu poate fi văzut mai nou
însoțit de o delicată bufniță blondă. adică
înțelepciunea însăși făcută trup, care se-ardică
uneori pe umărul său și de acolo susține cu i nego-

escu cele mai interesante discuții.
v înnopteanu și delicata sa bufniță blondă
formează o înluminură cu scriere rondă.
și pentru cine o citește atent. încărcată de astuții.

și ampla, melodia muzică a trecerii lor împreună
îl încântă înțelepțește pe i negoescu.
în schimb pentru prietenul tatălui lui vasilescu

închipuie o melancolică rună.
zilele se scurg tot mai senine pentru v înnopteanu așadar.
și pentru bufnița delicată și blondă și nopțile chiar.

2.

v înnopteanu stă la masa de lucru. citește. și lampa
aruncă pe pagina din fața lui un cerc atât de adânc
și luminos, încât privirea se pierde. pe umărul stâng
al lui v înnopteanu stă delicata bufniță blondă. clampa

chepengului prin care v înnopteanu coboară în acea tainică
încăpere subteranee unde el meditează, sclipește auriu
în lumina lămpii. în umbrele camerei se înscriu
pe perete versete despre v înnopteanu. și câte o frică

răzleață dacă își mai arată capul cu ochii holbați
din vreun colț, v înnopteanu o risipește de-ndată
când, la masă, întoarce pagina. e o minunată

lectură. delicata bufniță blondă privește cu ochii ei mați
umbrele legănându-se în spatele lui v înnopteanu prin unghere
și surâde în tăcere.