Stau în grotă și plâng.
De jur împrejur mă mistuie focul,
Iau biblia în brațe și-o strâng!
Aș vrea ca să mor,dar nu am norocul.

Că diavolul, o stâncă prăvale
Pe pieptul meu gol și carnea mea moale
Se topește precum untul ce sfârâie în tigaie,
Iar eu ma înec în propria-mi baie.

Aș vrea să fug, să mă ridic ,dar nu am puterea s-o fac!
Aș vrea ca să țip dar mi-este prea lene și tac
Că nimeni nu mă aude în întunericul ce îl am în cap
Și, Doamne , ce n-aș da ca să scap.

Oh , Doamne ,Iisuse Hristoase ,Te rog luminează-mi mintea
Că tare mi-e greu în bezna ce mă apasă
Iar diavolul îmi stă dinaintea
Și să mă lepăd de el nu mă lasă.