azi am adunat bucăți mari de toamnă
le-am pus pe băncile din parc
arătau ca niște aripi de înger ude de ploaie
ar fi fost mai bine să mătur cu ele
curtea spitalului
câini vagabonzi mi-au înfășurat în tăcere
păcatele
m-au acoperit cu lutul moale al lunii
până la sâni
trecea pe acolo un autobuz
ticsit cu fantome
numai șoferul era viu
și răspundea politicos la întrebări
călătorii lipiți de scaune
țipau în aerul umed

oglinda
m-a arătat pe rând înger și demon
potaia aceasta ce-mi stă la picioare
e un pliant cu turnul eiffel
în care lumina și întunericul
se sinucid pe rând
în ochii mei