lumea ți-e dragă
de când te-ai mutat în altă parte
în tine ostenește realul
o traumă veche sau amintire din cer
primenind nici viața ta
când toți sunt mai vrednici
și trăsături înșirate până la exaltare
se întâlnesc cu forța
moartea e un alt trib

**

tu nu mai poți fugi
fără imitație
nu mai poți fi decât prin lege
primul tău dascăl, oare
ce exercițiu mai atârnă sub pleoape tablouri
care te pot trage înainte
pași din care se hrănesc zeii
culegând mai presus de om fructul
din care se țes aripi

**

încă nu ai dobândit
ordinea bună
și nu știi nimic despre
culesul mierii
spatele drept
ori descreștere
dintr-o ordine mai mare
doar bănuiești cum somnul tău se articulează
într-o așezare simplă

**

risipa și pragul apei ridicându-se
dinspre embrion
e vremea să-ți începi ziua
altfel...
cui să dăruiești

**