N-am crezut niciodată că o să ajung aici,
Singură pe lume,dar pe obraz cu lacrimi mici
N-am crezut că o să am vreodată nevoie
Doar de o mască ca să mă simt vie

N-am stiu că lumea e așa
Pâna n-am trecut cu adevărat prin ea
Luna îmi este spectatoare
Că trăiesc într-o lume înfricoșătoare

N-am crezut că o sa fiu închisa
De o fantomă a trecutului nedecisă
M-a făcut prizonieră a propriilor amintiri
Fără să-mi dea speranța unor noi trăiri

N-am știut că o mască mă poate elibera
De umbra care mă spulbera
Împotriva universului îmi este antidot
Iar ea mă va elibera de tot...