Felul Șarpelui


Un sărut liniștit, o fericire ce-a paralizat
Curge roșu ca sângele-i vărsat;
Drumul șarpelui spre marea din abis.

Din pumnalul cu venin și vrajitoria rea,
Mistere descoperă ș dizolva suflete.
În miez de noapte bântuit și rece...

Coltii reci ți se strecoară în carne,
Din ou jurat la robie și la moarte,
Suge grăsimea, de pe jertfa biciuită.

Profanarea templului vieții
Felul șarpelui, biciul omenirii;
Pedeapsa carnală a nopții.

Dragostea de drac, îți îmbrățișează soarta
În sacrificiu festiv, ucide în clandestin.
Iadul în umbre îl așteaptă cu nerăbdare.

De atâta frig și umezeală a încolțit veninul în ei,
Odrasle de gorgoni ridicați de la adâncimi
Aduceți pământului Iad!

Să aducă furtuna, masacrul care va rupe în bucăți
Carnea de pe cei vii, moartea nu va cruța nimic.
Felul șarpelui, teroare și spaimă.

Puii hulitori de drac naște acum
Din vizuina de năpârcă,
Șfârșitul, clar se vede.

Furtuna lasă hohote peste corala de război,
Peste orașe în ruină și cadavre în flăcări,
Vor lua vieți ce le aparțin