toți bărbații pe care nu i-am cunoscut vreodată îmi spun
să mă întorc din nou cu ei în mineral că sunt cea mai frumoasă
femeie că am carnea tare că frânghia care atârnă de tatuajele
mele mimează orgasmul și țigările mele au miros de eșafod
că eu sunt cea care așteaptă să înflorească trandafirul sălbatic

congelând reproduceri de modigliani într-o insomnie roditoare
tu bei din făptura mea picătură cu picătură
(ca și cum ai sorbi împărtășanie) până când eu rămân doar
urmarea faptului că moartea nu și-a dat întâlnire cu mine

e cald. foarte cald. acum. aici.
în acest secol în mișcare sunt învelită-n piele
și în scrum ca-ntr-un bandaj de mătase)

toți acești bărbați ca niște pilule vasodilatatoare unici și
atotștiutori suferind de ipohondrie ar fi fost internați
în sanatorii albe ar fi străbătut în halate albe toate punctele
cardinale cu tăblițe albe agățate de gât cioplind în pielea de
șarpe schizofrenii mărunte și alte desfătări

acestor bărbați le-aș fi gătit egiptul și le-aș fi spălat păcatele
cu vinuri de trei ori înviate)

dar numai tu m-ai fi ascultat seara recitând biografii cu ochi
de culoarea nucilor învârtindu-mi părul pe degete ca într-un
joc de-a ura și de-a dragostea fără voce numai tu ai fi
conspirat cu îngeri șchiopi în pijamale cu monogramă până
când febra lor ar fi fost mai înaltă cu un grad și mai departe
cu o toamnă

p. s
înlăuntrul meu fiecare bărbat pe care nu l-am cunoscut
vreodată ar fi avut un spațiu bine delimitat prin fire de
curent electric