când a încetat să mai ia forma pinguinului bătrân
s-a simțit din nou acasă învelită în pătura cu pătrate gri
pisica dormea lângă masca ei gri
respirau același cald gri același plămân gri
doar fereastra făcea parte din alt tablou
acolo două bufnițe își trăiau solitudinea
imaginându-se cocoși scrutau aerul cu aripile lor
libere totuși
dădeau bună dimineața de la ora patru
draperiile înverzeau
iar pinguinul deja urca pe scară cu șoimul pe umăr

de la o vreme însă
dincolo de ziduri oamenii își agățau batiste albe în piept