Nu e nevoie să te scuzi,
Nu este vina ta că ești o toaletă publică.
Nu faci nimic altceva decât să te acuzi
În timp ce-n gura ta și-a făcut budă întreaga republică.

Îmi spui că mă iubești?
Nu vreau iubirea ta!
Te rog ca să mă părăsești,
Nu mă mai căuta!

Te-am iertat de atâtea ori
Încât nici nu îmi mai doresc să mori.
Deja ești putredă în mintea mea!
Mâncată prea mult de viermi încât de-abia te mai pot vedea.

Când trec pe lângă tine ,
Mă cred în cimitir.
O floare să-ți aducă, n-are cine!
De ce nu mă mai mir?