Ce conta că eram trei sau patru,
Unu pe cale, aducându-și bagajul cu suferință?
Ne forfoteam sughițând cuvintele
Între amiaza suflet și amurgul trup.

Un chip blând lovit de suspin.
Ar fi strigat că nu ne-auzi,
nevolnicia searbădă din noi...
Ne-ai șoptit însă tu o lacrimă,
Cu franchețe, să ne trezim.