Măsor cuvinte ca un nebun
Până voi fi sigur că pot să spun
Că eu nu sunt decât un fel de artist
Când vesel, când trist,
Alergând după povești
Întrebând versuri "de ce ești?"
dar eu să știi că nu rătăcesc...
eu dezgrop, îngrop, luna o stropesc
promit un gând dar n-am de gând
decât să reușesc să m-aud cântând
în umbra vreunui titan de ceară
care să mă lumineze iară...
...și din nou m-aș vedea îngrijorat
că aleargă un copil prin orașul cel încurcat,
pe vreun drum modernizat...
nu știu decât că mă amuză
când îmi șoptește câte o muză
să rup foșnetul și să găsesc alt zeu.
în toate unghiurile pitagorice mă calculez doar eu!