De acolo poți să contempli visător cerul.
Dacă decizi să te muți cu traiul în ea,
nu ieși fără de foamea care ți-a fost
străină până acum, nu ieși fără căpușe
infiltrate sub pielea gâtului.
Peștera, îi mai zicem și scorbură
pentru sălbăticie, ultima salvare
înainte să ajungi să-ți măsori
simțurile nu în intensitate, ci-n timpi.
E un dulap de pământ în care există
altfel de molii pentru hainele ce crezi
că te apără. Acolo fluturele din craniu
își trece prin măruntaie lipsa de diferență.