Privighetoarea tril divin își lasă
Din 'naltul slăvii spre pământ, strivindu-l
În muzică ce înfioară jindul
Dar sunt mulți semeni căror nu le pasă.

Își văd de-a lor căci greu le e fiindul
Și lipsa pâinii zilnice pe masă
Precum pietroi legat de gât apasă
În Cer - tăcere, Iadul înmiindu-l.

Oricât e pasărea neputincioasă
E și auz ce harul ei îl simte
Și parcă-i pare viața mai frumoasă

Cotidianul foc nu-l mai resimte
Iar Mântuiri din valuri de pucioasă
În cântecul acela le presimte.