azi
cântecul începutului se adună
în sfârșit



tu
fata mării
celebra Nemesis
ținând în balanță
zilele și nopțile mele
știi bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieșise în cale
un șarpe


mă oprisem în șapte
în pumnul de șoapte
din care-mi aduc aminte
acum


Alex Alexis și Aleku
martorii poveștii


urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porții mari
a cetății


te-ai speriat de șarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
și ți-a spus
îmbracă-ți amintirile cu ea


cum m-ai învățat
am luat pana
am desenat pragul și ușa
am deschis clipa
și-am ieșit

între scara vaporului
și scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme


pe marginea norilor
pescărușii țipă
venirea zorilor


un pic mai aproape
neînceputul și nesfârșitul
culeg pietre și scoici


doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor



câinii latră la lună
luna-și pregătește cărarea
dincolo de Infinit


pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17


un drum
începutul și sfârșitul clipei
topite-n cândva

tu deslușești
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceașca de cafea


catarge și pânze albe
pe portativul mării


în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescărușii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc









(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanța, 20 mai, 2011
Povești nescrise)