S-a dus muza lăsîndu-mă singură aici!
Nu-mi vine-n cap nici o idee grandioasă,
Iar această nemernică de zi ploioasă,
Îmi face 1000 și una de piedici.

M-a lăsat muza!M-am pierdut!
Și plouă și e frig și sufletul mă doare.
Mă simt singură în acestă lume mare.
M-a lăsat muza și îmi e milă de ea profund.

Căci noi în două,
Două femei la ale noastre,
Am fi compus nemărginite poezii despre zările albastre.

Însă ea s-a dus în lumea minunată,
Lăsînd aici o țară neiluminată,
Lăsînd o inimă bătînd în netăcere,
Provocîndu-i disconfort și neplăcere.

Nu m-ai am despre ce să scriu!
Și capul meu parcă ar fi pustiu
Și neuronii mi se mișcă rectiliniu
Și e liniște în el,și nici o voce nu mai răsună
Ca în acele zile cu clar de lună.