Ma-nfioreaza doina-n care
Prind drag de-un pui de cerb,
Un biet mosneag si cu o baba
In sarmanul lor bordei de serbi.

De-a lor comoara afla imparatul
Si vine cu porunca grea,
Sa-i dea lui cerbul, nestematul
Ce-n frunte, are mandra stea.

Cei doi batrani decat sa ia cu sacul
Zimtatii taleri de aur grei,
Mai bine-l fac scapat de dragul
Craiului padurii lor pe Strei.

Si mandru plange fluierul zis trisca
Pe valurile doinei transilvane ,
Ce poarta-n versu-i drama trista
A comorilor din vremile alane.