Ploua atunci când ai murit,
Ploua cu picuri mulți
Și văd un om nefericit
În al ei mijloc curți.


Iar streșinile curg grăbit,
În jur să ude tot.
Tu de Rusalii ai murit,
Lâsând al tău nepot.


De-atunci și vremea s-a schimbat,
E cald și este soare,
Prin curte nu ai mai umblat
Și nu e sărbătoare...


Tristețe-i dar, în jurul tău,
ÃŽn ploi, nu mai sunt picuri,
E totul ca-ntr-un mare hău,
Cu sens plin de nimicuri.


Rămâi în liniște pe veci.
E proză a ta viață
Și poate-n vis o să mai treci
Să-mi spui că-i dimineață.





Omagiu adus doamnei Ariana.